Polipul la pisică este o formațiune benignă, comun întâlnită, atât la nivelul urechii medii, cât și la nivelul trompei lui Eustachio.
Când apare la nivelul trompei lui Eustachio, poate apărea atât la nivelul urechii medii, cât și la nivelul nazofaringelui.
Semnele clinice sunt reprezentate de: prurit (scărpinat/frecat) la nivelul urechii, scuturarea capului, sensibilitate ridicată la palparea urechii, secreție abundentă ceruminoasă sau purulentă, cu miros ihoros.
De cele mai multe ori, semnele apar la o singură ureche, însă poate fi întâlnită și prezentare bilaterală.
Semnele clinice sunt de cele mai multe ori cronice și tind să se agraveze cu trecerea timpului, putând fi observate, în cazuri severe, semne neurologice precum sindrom Horner, cap înclinat, nistagmus (mișcarea rapidă a ochilor), pareză la nivel facial, ataxie, mers în cerc.
Diagnosticul se face prin coroborarea istoricului, a semnelor clinice, a evaluării imagistice și a examinării histopatologice.
Examinarea imagistică se poate realiza prin mai multe metode:
- efectuarea examenului radiologic (RX) la nivelul craniului (se observă semne precum îngroșarea bulei timpanice, lipsa contrastului dată de aerul de la nivelul canalului auricular sau al bulei timpanice);
- efectuarea examenului CT (superior examenului RX, elimină suprapunerea osoasă, structurile sunt vizibile din mai multe planuri anatomice, se poate observa țesutul moale, dar și posibila osteoliză);
- efectuarea examenului RMN (foarte rar utilizat în diagnosticul polipului auricular);
- efectuarea examenului endoscopic (se realizează la nivelul ambelor urechi, intervenția de îndepărtare fiind efectuată în cadrul aceleiași proceduri).
Cauzele apariției sunt incomplet identificate, însă se suspectează a fi procesul inflamator cronic. De asemenea, se suspectează că ar exista și cauze congenitale.
Tratamentul constă în îndepărtarea masei. Acest lucru se poate efectua prin tehnici minim invazive sau, în funcție de caz, chirurgical, sub anestezie generală.
- Uneori, polipul se poate îndepărta ușor de către medicul veterinar, prin tracțiune sau avulsie, cu ajutorul unei pense. Tehnica poate fi îngreunată dacă polipul este multilobat. În acest caz, este nevoie de repetarea manoperei. Riscul în cazul polipilor multilobați este de a rămâne o parte a bazei polipului, ceea ce crește riscul recidivei.
- Îndepărtarea endoscopică este de elecție și se efectuează în timpul examenului endoscopic auricular.
- Îndepărtare chirurgicală sub anestezie generală, cu efectuarea osteotomiei bulei timpanice pentru a îndepărta țesutul epitelial care căptușește bula timpanică.
– Dr. Simona Popa, ArtVetDerm
Bibliografie
1) Management of Otic and Nasopharyngeal, and Nasal Polyps in Cats and Dogs; Valentina Greci, Carlo Maria Mortellaro 2016
2) Feline bilateral inflammatory aural polyps: a descriptive retrospective study; Sarrah E Hoppers, Elizabeth R May, Linda A Frank, 2020
