Ce este hipersensibilitatea la înțepătura de purice?
Hipersensibilitatea la înțepătura de purice este poate cea mai comună afecțiune atunci când ne referim la problemele dermatologice ale pisicilor. [1] Aceasta se poate regăsi în literatură și sub numele de dermatita alergică la purice.[4]
“Vinovatul” principal în jurul căruia gravitează această boală cu multiple denumiri este nimeni altul decât Ctenocephalides felis felis, pe scurt C. felis, sau în limbaj colocvial, puricele comun al pisicii. [1] La un animal sănătos prezența puricelui va provoca un ușor discomfort, iar local, se va observa un semn mic, roșiatic și ușor pruriginos, din cauza salivei injectate. [6] În cazul animalelor sănătoase, pruritul este nimic mai mult decât o stare de discomfort, trecătoare, de scurtă durata.
În cazul felinelor care suferă de hipersensibilitate la înțepătura de purice, lucrurile iau o întorsătură aparte.
Întregul organism va răspunde în mod patologic, exagerând starea de iritatie la unele elemente din saliva puricelul, sistemul imunitar devenind “hiperalert”. În cazul felinei hipersensibile se poate crea atât un răspuns imediat cât și unul întârziat [6] În esență hipersensibilitatea la pisica este o boală imunologică [3]
Ce feline sunt predispuse la hipersensibilitata la înțepătura de purice?
Indiferent de sex, vârstă, rasă, stare de intretinere, patologii concurente, mediul de viata, toate felinele sunt predispuse. Există însă anumiți factori predispozanți. Un animal care suferă de hipersensibilitate la înțepătura de purice nu se naște cu această afecțiune, însă odată ce corpul ia contact cu prima înțepătura de purice, o va manifesta.
Ce semne clinice apar în această afecțiune?
Afecțiunea se manifestă clinic prin:
- prurit intens la nivelul capului, fetei și gâtului, (Fig 3, Fig 4)
- toaletare excesivă, alopecie indusă (la nivel facial, periauricular, abdominal, inghinal, regiunea medială a coapselor, până în apropierea jaretelor), [4] (Fig 7)
- leziuni asociate granulomului eozinofilic, precum ulcere indolente la nivelul buzei superioare (Fig. 1)(cel mai adesea unilateral, în regiunea apropiată zonei caninilor, însă se poate observa și bilateral, peste care se regaseste de regulă infecție bacteriană suprapusă),
- placă eozinofilica sau granulom eozinofilic (la nivelul membrelor, coapselor) [5] [4],
- dermatită miliară [3], (Fig. 2)
- iar în cazul unei infestatii masive, mai ales în rândul puilor, sau a animalelor geriatrice, se poate observa anemie, manifestată clinic prin paloarea mucoaselor, letargie
Semnele clinice pot avea o anumită ciclicitate în timp, mai ales dacă controlul antiparazitar nu este efectuat în mod regulat, cu perioade de lipsa totală a unui efect antiparazitar asupra animalului sau mediului în care trăiește acesta.
Intensitatea manifestării clinice a acestei boli este dată de 2 factori: de gradul de hipersensibilitate al animalului la saliva de purice și de presiunea parazitara existenta in mediu. Cantitatea de salivă injectată este direct proporțională cu numărul de paraziți de pe animal. [1] Cu cât sunt mai mulți paraziți, cu atât exista mai multă salivă injectată, deci semne clinice mai vizibile. Există însă indivizi cu o hipersensibilitate ridicată, al căror organism reacționează chiar de la o singură înțepătură. Din acest motiv este obligatorie “lupta” contra parazitului pe toate căile cunoscute.
S-a demonstrat că expunerea intermitentă la saliva de purice nu are efect curativ sau protectiv [5] [6], singura opțiune de îmbunătățire a calității vieții pacientului hipersensibil fiind controlul riguros antiparazitar.
Controlul infestatiei din mediu se poate obține numai după aplicarea regulată a insecticidului (inițial la fiecare 3-4 săptămâni, țînând cont de stadiile de viață ale puricelui, apoi regulat, de câteva ori pe an) și de deparazitarea completă a felinei (antiparazitar sistemic și repelent în cazul în care pisica obișnuiește să iasă afară).
Cum se face diagnosticul acestei boli?
Diagnosticul acestei boli se face coroborând rezultatele obținute în cadrul unui consult clinic, în funcție de harta lezională, rezultatele obținute în cadrul examenelor paraclinice (trichoscopie, citologie de la nivelul leziunilor, etc), de istoric și de răspunsul pe care pacientul îl are la controlul antiparazitar aplicat.
Controlul antiparazitar este poate cel mai important element în diagnosticarea acestei boli, deoarece tabloul clinic este identic cu cel observat în sindrom atopic felin (FAS), cu care poate coexista și cu sindromul atopic cutanat felin (FASS). Deși variațiile de nuanță sunt minime, este necesară realizează diagnosticul diferențial între cele 3 patologii. [4] [7]
Protecția antiparazitară completă a pacientului devine obligatorie, aceasta fiind posibilă doar printr-un protocol riguros. Acest protocol include 2 etape: deparazitarea animalului și dezinsecția mediului. Dezinsecția mediului, imediat după deparazitarea animalului, devine astfel cel mai important pas de efectuat când vine vorba de pacientul hipersensibil.
De ce este necesară dezinsecția mediului?
Pentru a înțelege necesitatea dezinsecției este nevoie de prezentarea pe scurt a ciclului de viață a puricelui.
Puricele adult este un ectoparazit și își începe călătoria căutând o gazdă propice pentru a se hrăni. Odată găsită gazda, începe imediat hrănirea, care de regulă durează aproximativ 5 minute. [3] După hrănire, începe “sezonul” de împerechere, [3] iar femelele depun ouă în primele 24-36 de ore de la prima masă. [1] 70% din ouă vor cădea de pe corpul gazdei, [1][3] iar majoritatea se va găsi în proximitatea locului în care pisica se toaleteaza sau doarme. În funcție de umiditate și temperatură, larvele eclozeaza după 1-6 zile. Imediat ce eclozeaza, încep să se hrănească cu ouă neeclozate, picături uscate de sânge sau excrementele puricilor adulți care conțin sânge nedigerat. Următorul stadiu al vieții este cel de pupă, care este și cea mai rezistență formă în fața insecticidelor. Adulții ies din cocon și ciclul se reia. [1]
Deci, pe lângă necesitatea de a elimina stadiile de adult de pe animal, este imperativă și eliminarea celorlate stadii de viață, acestea putând ajunge la rândul lor adulți, reluând ciclul de viață în mediu și creând reinfestarea felinei.
Fără o dezinsecție a mediului corespunzătoare, animalul de regulă se va reinfesta. [3] iar acest lucru va da impresia de neeficiența a produsului antiparazitar folosit, indiferent de formă de administrate, brand, concentrație, etc.
Atenție!!!
În cazul în care în mediu se află covoare, acestea necesită o atenție deosebită în cadrul dezinsecției, deoarece larvele tind să se dezvolte la baza fibrelor țesăturii. [3]
Pe lângă covoare, o atenție deosebită o necesită și locurile în care aceștia se pot se pot dezvolta cu ușurință, precum crăpăturile din pardoseală, golurile dintre bucățile de parchet, sub mobilă, canapele, în interiorul lăzilor de la pat etc.
În cazul în care pisica are acces la o grădină, la curtea blocului/ scara blocului, este recomandată dezinsecția și acestor medii.
Este singurul parazit de care trebuie să îmi feresc felina?
Există o mare varietate de paraziți externi care pot infesta o pisica. În cazul în care pisica are contact cu exteriorul, riscurile sunt cu atât mai mari. În acest fel, deparazitarea protejează atât animalul, cât și proprietarii.
Este necesar a se cunoaște faptul că în lume există aproximativ 2000 de specii de purici, dintre care doar un număr extrem de limitat au specificitate de gazdă, iar C. felis este una din speciile cu cea mai scăzută specificitate. Acest lucru înseamnă că puricele pisicii poate parazita, pe lângă gazda să de drept, pisica, și alte viețuitoare, precum câinele, [2] iepurele, dihorul, rozătoarele, vulpea, calul, oaia, capra, păsările [1] și nu în ultimul rând, omul. [2] [3]
Felina mea stă doar în casă. Este necesar să o deparazitez extern?
DA! Este ideal ca toate animalele de companie să fie deparazitate extern, dacă mediul exterior o impune. Deparazitarea externă are un rol extrem de important în cazul pacientului hipersensibil.
Având în vedere stadiile de viață ale puricelui, acesta poate fi transportat din mediul exterior în casă, aici continuându-și etapele de dezvoltare, urmând ca în stadiul de adult să paraziteze animalul.
Nu trebuie să uităm faptul că un animal hipersensibil poate fi vizual lipsit de paraziți.
Ar trebui să deparazitez felina mea și iarna??
Această afecțiune se poate observa clinic pe tot parcursul anului. Din aceast motiv, este recomandată deparazitarea externă frecventă a animalului.
Cu ce îmi pot deparazita extern felina?
În funcție de forma de administrare a antiparazitarului, de substanța activă, concentrația substanței active, vârstă animalului, timpul de eficientă al antiparazitarului, tipurile de paraziți pentru care de dorește eficiența etc. medicul veterinar vă poate îndruma către un anumit produs sau poate crea la nevoie o schemă de tratament individualizată.
Fig 1. Ulcer indolent
Fig. 2 Placa eozinofilica
Fig 3.Fig.4 Leziuni cervico-faciale
Fig 5 Fig 6 Examen citologic – placa eozinofilica
Fig 7 alopecie extensiva felina asociata (alopecie auto-indusa la nivel abdominal)
Dr. Simona Popa
Bibliografie
- Siak, M., & Burrows, M. (2012). Flea Control in Cats. Journal of Feline Medicine and Surgery, 15(1), 31–40. doi:10.1177/1098612×12470341
- Scheidt, V. J. (1988). Flea Allergy Dermatitis. Veterinary Clinics of North America: Small Animal Practice, 18(5), 1023–1042. doi:10.1016/s0195-5616(88)50105-5
- Dryden, M. W., & Rust, M. K. (1994). The cat flea: biology, ecology and control. Veterinary Parasitology, 52(1-2), 1–19. doi:10.1016/0304-4017(94)90031-0
- Santoro D, Pucheu-Haston CM, Prost C, Mueller RS, Jackson H. Clinical signs and diagnosis of feline atopic syndrome: detailed guidelines for a correct diagnosis. Vet Dermatol. 2021 Feb;32(1):26-e6. doi: 10.1111/vde.12935. PMID: 33470017.
- Colombini, S., Hodgin, E. C., Foil, C. S., Hosgood, G., & Foil, L. D. (2001). Induction of feline flea allergy dermatitis and the incidence and histopathological characteristics of concurrent indolent lip ulcers. Veterinary Dermatology, 12(3), 155–161. doi:10.1046/j.1365-3164.2001.00243.x
- Bond, R. (2013). Veterinary Allergy, 247–251. doi:10.1002/9781118738818.ch38
- Jangi Bajwa (2021) Feline atopic syndrome — An update. Can Vet J. 2021 Nov; 62(11): 1237– PMCID: PMC8543694PMID: 34728854
- Elsheikha, H. M. (2012). Flea allergy dermatitis: the continued challenge. The Veterinary Nurse, 3(6), 350–356. doi:10.12968/vetn.2012.3.6.3
