Câinele dvs pierde prea mult păr? Vă întrebați dacă este normal sau nu? Este necesară o evaluare de către medicul curant sau de către medicul dermatolog.
Pierderea blănii reprezintă probabil cel mai comun motiv pentru prezentarea la medic. Cel mai important criteriu este bazat pe diferențierea între un proces fiziologic (năpârlire) și unul patologic, așa cum se întâmplă în diferite boli dermatologice.
Deseori este greu de apreciat când începe și când se termină perioada de năpârlire, întrucât în cazul câinilor ținuți în casă/apartament, năpârlirea se face progresiv pe toată durata anului, fără a fi evidențiate sezonele caracteristice de năpârlit.
Totuși, atunci când apare un proces patologic, pierderea blănii devine din ce în ce mai evidentă și poate fi identificată de către proprietar.
Dacă blana se pierde difuz, fără a lăsa goluri fără păr (zone de alopecie), trebuie apreciat dacă este unicul semn patologic sau dacă este însoțită și de alte semne clinice ca de ex. scărpinat (prurit), roșeață (eritem), polidipsie (consum ridicat de apă), poliurie (frecvență crescută de urină, în cantitate mare), apatie, somnolență etc.
În astfel de cazuri medicul va evalua mediul în care trăiește animalul, temperatura ambientală, dieta, protocolul antiparazitar și în funcție de caz va solicita un screening medical complet bazat pe investigații de laborator (analize de biochimie, hematologie, de urină etc, ecografie etc).
Screeningul este necesar pentru a demonstra că pacientul nu suferă spre exemplu de anumite de boli endocrine care pot debuta prin pierdere difuză de blană asociată cu deprecierea acesteia (devine mată și casantă).
La fel de bine, pacientul se poate dovedi a fi un pacient atopic (alergic) și atunci medicul va propune protocolul de diagnostic pt dermatita atopică canină.
Dacă blana prezintă pierderi focale/multifocale de păr (alopecie focală/multifocală), medicul va aprecia dacă este vorba despre boli foliculare (care atacă firul de păr și foliculul pilos) sau de boli non foliculare (care atacă direct țesutul cutanat).
În funcție de istoricul pacientului, vârstă, status hormonal, protocol antiparazitar utilizat, mediu de viață, boli concurente etc, se va emite o listă de diagnostice diferențiale. De cele mai multe ori, discutăm despre boli infecțioase – bacteriene, fungice și parazitare.
Este ideal ca pacientul să trecă printr un screening riguros, astfel încât o posibilă cauză primară să nu fie ratată (ex. pacienții alergici suferă deseori de piodermită superficială bacteriană; această pidermită produce pierderi masive de păr; dacă nu se identifică corect cauza primară, adică alergia, pierderile de blană nu vor fi controlate).
La fel de bine putem discuta despre patologii complexe și grave – ex. boli autoimune, boli neoplazice.
Caderea blănii poate să fie bazată pe cauze relativ ușor de manageriat (ex. găsirea dietei potrivite), dar la fel de bine poate reprezenta un semn grav de boală alergică, hormonală, infecțioasă ș.a.m.d. Adresează-te întotdeauna medicului veterinar pentru a permite evaluarea tipului de alopecie.
– Dr. Ana Maria Boncea Dip. ECVD
Specialist European Dermatologie Veterinară recunoscut EBVS
