Ce este?

Simplu este o afecțiune în care foliculii piloși aflați la nivelul bărbiei, în mod special, produc prea multă cheratină și devin acoperiți de aceasta (înfundați).
Acneea felină nu are o patogeneză complet cunoscută și este încadrată în afecțiunile de cheratinizare ale foliculilor piloși.

Care sunt cauzele Acneei feline?

Neavând o patogeneză complet cunoscută, cauzele pot fi doar suspectate și o parte confirmate dar uneori este o afecțiune idiopatică (nu se cunoaște exact cauza acesteia)

  1. Groomingul neadecvat (ex. din diverse motive pisica nu se toaletează corespunzător)
  2. Afecțiunile foliculare de cheratinizare (ex. predispoziție către a dezvolta exces seboreic, sau cantitate anormală de sebum în zona respectivă)
  3. Ciclu follicular anormal: părul are mai multe etape, printre care cea de creștere, numită anagen iar inabilitatea unui nou fir de par aflat în anagen de a ieși la suprafață poate determina dezvoltarea unui dop format din cheratină și sebum care blochează suprafața firului de par (comedon)
  4. Infecții bacteriene (ex. Stafilococi Spp., Streptococi Spp., Pasteurella spp.)
  5. Afecțiuni fungice (ex. Dermatofitoza, Malassezia)
  6. Afectiunile care afectează sistemul imunitar
  7. Granulomul eozinofilic, a fost raportat ca și cauza a acneei feline
  8. Alergia la plastic, nu foarte bine documentată a fost incriminată ca și cauză la pisicile care mănâncă și/sau beau din boluri de plastic
  9. Stresul, poate una dintre cele mai importante cauze, mai ales dacă avem în vedere că toate cele menționate mai sus pot determina un stres major pentru organism

 

Ca și mențiune, etiologia infecțioasă, deși suspectată frecvent, nu a fost niciodată confirmată.

Când apare?

Poate apărea oricând, o întâlnim și la pisici sub un an, poate rămâne prezenta țoață viață, poate prezenta severitate variabilă în timp, putem avea un singur episod sau multiple episode (evoluție cronica).

Cum arată leziunile în acneea felină?

La prima vedere arată ca și cum am turna piper fin măcinat pe o coala de hârtie.

Primele leziuni observate, sunt în general comedoamele care apar în zona bărbiei sau/și la nivelul buzei superioare dar putem avea leziuni în aproape țoață zona faciala în cazuri extinse.

Aproximativ 45% dintre acestea progresează și apar papule urmate de pustule care pot deveni severe apărând o foliculită supurativă, furunculoză sau celulita (adică inflamație sau/și infecție severa). Suprafața pielii devine edemațiată (umflată), îngroșată, pisica se scarpină frecvent sau/și își freacă bărbia de diverse suprafețe. Poate apărea mărirea în volum a limfocentrilor regionali iar în cazurile cornice apar chiști foliculari, care pot rezulta în țesut cicatricial, daca nu se intervine la timp.

În cazurile severe pisicile pot avea mulți foliculi piloși afectați care se inflamează și formează cruste dureroase iar cu timpul, daca leziunile persistă aceștia se vor rupe, leziunile devin extrem de severe și vom avea, de asemenea, pierderea complete a părului în zona lezională, uneori permanentă. Uneori durerea poate fi prezentă mai ales în aceste cazuri cu prezentare severă.

Ce este neobișnuit și neexplicat la acneea felină?

Aparent poate fi “contagioasă” iar în casele unde există mai multe pisici poate apărea simultan la o parte dintre acestea.

Cum diagnosticăm acneea felină?

Deși pare simplu, în realitate diagnosticul este complex, avem nevoie de o examinare fizică completă, un istoric adecvat și eliminarea oricăror alte diagnostic diferențiale.
În același timp avem nevoie de examene de laborator ca:

  1. raclat cutanat pentru a exclude anumite afecțiuni parazitare
  2. examen citologic pentru a verifica dacă există suspiciune de afecțiuni neoplastice, granuloame eozinofilice, infecții, etc.
  3. Cultura bacteriană și/sau fungică pentru a exclude sau a confirma prezenta/absenta infecțiilor cutanate
  4. Biopsie și examen histopatologic în cazurile cu prezentare nespecifică sau severă

Care sunt diagnosticele diferențiale pentru acneea felină?

Diagnosticele diferențiale primare sunt: demodicoza, dermatofitoza, micobacterioze, granuloamele eozinofilice, abcese dentare, etc.

Diagnosticele diferențiale secundare: unele pot fi cauze primare sau/și factori care contribuie la agravarea leziunilor: dermatita cu Malassezia spp., Infecțiile bacteriene (furunculoze), infecții fungice

Care este diferență intre acneea felină și acneea oamenilor?

La oameni este o afecțiune multifactorială în care alterări în cheratinizarea foliculară, producția excesivă de sebum și dezechilibrele hormonale par să fie factori importanți în apariția leziunilor.

Cum se tratează?

Este foarte important de menționat că deși tratamentele sunt variate, ele necesită adaptare la fiecare pacient individual și au durata variată, de la câteva zile până la săptămâni, ani sau toată viața.

Tratamentul local

Benefic si recomandat în toate cazurile. Zona se poate tunde dar nu este obligatoriu.

  1. Soluții antiseptice: ex. alcool, comprese dezinfectante folosite la oamenii care prezinta acnee, Listerine, șervetele veterinare umede impregnate cu soluții antiseptice, șampoane cu proprietăți antiseptice și/sau antiseboreice, etc
  2. Sulfat de magneziu: folosit pentru uscarea leziunilor (ex. Sare Epsom 5-10 min)
  3. Derivate cu Vit. A (ex. tretinoin sau chiar Viț. A 0.05%)
  4. Antibacteriene topice (ex. Mupirocin, Clindamicina, etc.)
  5. Alte medicații topice în funcție de prezentare și factorii agravanți identificați (ex. stres, alergie, infecții concurente, etc.)

 

Tratament sistemic

  1. În funcție de prezenta sau absenta infetiei, antibioterapia poate fi recomandata (ex. amoxicilină și acid clavulanic, cefalosporine, etc.)
  2. Acizi grași esențiali în special pentru cazurile recurente
  3. Glucocorticoizi (ex. prednisolone, metilprednisolone) în special în cazul inflamației severe
  4. Isotretinoin daca pacientul nu tolerează alta medicație sistemica sau tratamentele locale nu sunt eficiente
  5. Alte medicații sistemice în funcție de prezentare și factorii agravanți identificați (ex stres, alergie, infecții concurente, etc.)

 

Îmbunătățirea mediului recomandată în toate cazurile (nepublicat, părerea autorului).

Concluzie

Deși poate avea o prezentare clinică specifica, abordarea și menținerea tratamentului poate fi extrem de complex și de foarte multe ori necesita referire la un medic veterinar specialist în dermatologie.

 

– Dr. Elisa Samuel (Bădulescu) Dip. ECVD
Specialist European Dermatologie Veterinară recunoscut EBVS