Există două forme, cea congenitală (cu care se naște pacientul) și cea dobândită, cea mai frecvent întâlnită în medicina veterinară și despre care vom discuta aici.
Hipotiroidismul face parte din categoria bolilor endocrine frecvent diagnosticate la câine. Este considerată o boală a câinilor geriatrici (peste vârstă de 7 ani, dar poate fi diagnosticată și la câinii tineri).
Pentru a avea un diagnostic de certitudine, este necesar să se facă o evaluare amănunțită a pacientului, începând cu orice leziune cutanată și terminând prin a exclude orice boală sistemică (inclusiv infecțiile generalizate ale pielii sau otitele complicate). Diagnosticul de precizie nu este facil și necesită o evaluare completă, pentru excluderea tuturor factorilor care pot influența hormonii tiroidieni, altfel putem avea de-a face cu un pacient care prezintă sindrom eutiroidian, dar nu este cu adevărat hipotiroid.
Când și cum apare hipotiroidismul? De cate feluri este?
Apare când în organism există un deficit de hormoni tiroidieni.
Poate fi:
- Primar: în cazul nefuncționării corecte a glandei tiroide (nu mai produce un nivel optim pentru organism de hormoni tiroidieni).
- Secundar: ca urmare a unei disfuncții a glandei pituitare (hipofiza). Aceasta secretă un hormon (TSH) care are rolul de a transmite un mesaj glandei tiroide să producă hormoni;
- Terțiar: foarte rar, nu a fost demonstrat la câine până în prezent.
Hipotiroidismul primar este cel mai întâlnit la câine (peste 95%), reprezentat de:
– tiroidita limfocitară (infiltrația și distrugerea progresivă a glandei tiroide mediate de limfocite);
– atrofia idiopatică a glandei tiroide (înlocuirea țesutului normal cu țesut fibros, nefuncțional), probabil stadiul final al tiroiditei limfocitare.
Care sunt semnele clinice?
Cele mai frecvente semne sunt:
– letargia (nu raspunde la stimuli, doarme mai mult sau nu mai are chef de joacă ca înainte),
– creșterea în greutate (nu neapărat foarte mult),
– oboseală la efort (nu mai poate să se plimbe la fel de mult ca înainte),
– intoleranță la frig (preferă să stea/doarmă în locuri calde, desi nu făcea asta înainte),
– căderea exagerată a părului până la a prezenta alopecie (locuri fară păr) pe corp, în special pe coadă sau deasupra nasului sau în locurile unele se aplică zgarda sau hamul Fig.1.
- Mixedem (edem datorat acumulării glicozaminoglicanilor la nivelul dermului) Fig.2
Semnele dermatologice (cutanate) sunt cele mai ușor de recunoscut și apar pentru că hormonii tiroidieni sunt foarte importanți pentru piele; în primul rând aceștia stimulează/inițiază creșterea parului și, în același timp, lipsa sau scăderea acestora sub nevoile organismului afectează bariera cutanată, iar pielea devine expusă la infecții (același lucru se întâmplă și la nivel auricular, iar câinele va prezenta episoade de otită) Fig.3, Fig.4.
Fiind o afecțiune generalizată, modifică/alterează mai mult sau mai puțin toate funcțiile organismului la nivel dermatologic, cardiologic, metabolic, nervos, etc.
Cum diagnosticăm această afecțiune? Care sunt pașii pentru un diagnostic corect?
În primul rând este important să corelăm pașii următori:
- Istoricul pacientului: când au apărut modificările dermatologice și/sau generale, dacă pacientul ia o medicație în prezent (dacă a luat și a fost întreruptă, specificați când a fost oprită); unele medicamente pot afecta funcția tiroidei: unele antibiotice (ex. sulfonamidele), unele antiinflamatoare nesteroidiene, medicația folosită pentru epilepsie (ex. fenobarbitalul), unele medicamente folosite la câinii diagnosticați cu alergii/dermatită atopică pentru controlul pruritului (ex. glucocorticoizii: prednison, prednisolon, metilprednisolon, dexametazonă) etc.
- Semnele clinice: așa cum am menționat mai sus este important să fie compatibile cu această afecțiune.
- Analizele de sânge: după o evaluare amănunțită a pacientului se trece la acest pas și se verifică parametrii hematologici (de exemplu ne interesează dacă pacientul este anemic sau nu) și biochimici (de exemplu colesterolul poate fi crescut), pentru a verifica compatibilitatea acestora cu hipotiroidismul, dar și pentru a exclude o altă afecțiune generală a organismului care ar putea scădea hormonii tiroidieni.
- Evaluarea funcției tiroidiene: ne interesează așa numitul panel tiroidian care include cu predilecție fT4, uneori T4, TSH și anticorpii antitireoglobulină (rar T3 sau/și fT3);
– T4 (tiroxina): este un hormon eliberat de glanda tiroidă în sânge, este rezerva organismului, dar nu este activ la nivel celular. Putem verifica cantitatea acestui hormon mai ales când vrem să excludem acest diagnostic. Recomandarea este să evaluăm tot profilul tiroidian.
- fT4 (tiroxina liberă): mult mai relevant pentru un diagnostic corect (în asociere cu cTSH);
- T3 (triiodotironina): este hormonul activ de care are nevoie organismul pentru a funcționa corespunzator. Nu se folosește pentru evaluarea funcției tiroidiene (Greyhounds);
- TSH-ul canin (hormonul de stimulare tiroidian specific canin): de foarte multe ori la câinii cu adevărat hipotiroidieni este în limite normale și nu poate exclude sau confirma această afecțiune. Este important ca laboratorul să lucreze cu TSH specific pentru câine, altfel rezultatele pot fi interpretate în mod greșit (în asociere cu fT4 are valoare de diagnostic);
- AATG (anticorpii antitireoglobulină): pot crește (mai frecvent) sau scadea T4.
fT4, TSH sunt considerate de electie pentru stabilirea unui diagnostic și, în funcție de decizia medicului veterinary, adesea se dozează alături de T4 și AATG.
- Alte investigații: la nevoie medicul poate cere efectuarea altor investigații corelate cu această afecțiune: examen cardiologic (ecocardiografie, ECG, etc), examene imagistice (ecografie abdominală, computer tomograf, etc), examen neurologic, examen oftalmologic, etc
Diagnosticul necesită foarte multă rabdare pentru a exclude corect orice altă afecțiune dar, odată diagnosticat, pacientul poate fi tratat și să aibă o viată absolut normală.
Hipotiroidismul este o boală ușor de tratat? Cum se monitorizează?
Da, este ușor de tratat, după ce afecțiunea este diagnosticată corect, se începe administrarea tratamentului de elecție cu Levotiroxina (T4); aceasta este foarte simplu de administrat (în general se administrează la interval de 12 ore în fiecare zi).
Spre deosebire de oameni, câinele are o particularitate, nu asimilează foarte bine acest hormon (Levotiroxina) și îl metabolizează foarte repede. De aceea, folosim doze mai mari comparativ cu oamenii precum și intervale mai scurte de administrare a medicamentului.
Este necesar ca la anumite intervale, inițial după 4 săptămâni de la începerea tratamentului și, ulterior, în funcție de răspunsul pacientului la medicație, să verificăm răspunsul pacientului la tratament. Aceasta presupune o recoltare de sânge pentru verificarea tiroxinei (T4) înainte de administrarea tratamentului și o altă recoltare la 4-6 ore de la administrarea acestuia.
- Pharmacokinetics of Total Thyroxine after Repeated Oral Administration of Levothyroxine Solution and its Clinical Efficacy in Hypothyroid Dogs, I.C. van Dijl, G. Le Traon, B.D.A.M. van de Meulengraaf, S. Burgaud,
- Recombinant human thyrotropin stimulation test in 114 dogs with suspected hypothyroidism: a cross-sectional study, A Corsini , E Faroni , F Lunetta , F Fracassi
- Humoral and Cellular Immune Response in Canine Hypothyroidism, J Miller , J Popiel , A Chełmońska-Soyta
- Lewis VA, Morrow CMK, Jacobsen JA et al. A pivotal field study to support the registration of levothyroxine sodium tablets for canine hypothyroidism. J Am Anim Hosp Assoc 2018;54:201-208
- Scott-Montcrieff JC. Hypothyroidism. In: Canine and Feline Endocrinology, Feldman EC, Nelson RW, Reusch et al (eds). 4th ed, St Louis, Missouri: Elsevier Saunders, 2015: 77-128.
- Mooney CT. Canine hypothyroidism: a review of aetiology and diagnosis. New Zeal Vet J 2011;59:105-114
- Gross TL, Ihrke PJ, Walder EJ et al. Skin Diseases of the Dog and Cat, Clinical and histopathologic diagnosis, 2nd edition. Ames, IA: Blackwell Science Ltd, 2005:480-517.
- Peterson ME, Carothers MA, Gamble DA et al. Spontaneous primary hypothyroidism in 7 adult cats. J Vet Intern Med 2018;32:1864-1873.
- Miller WH, Griffin DE, Campbell KL. Muller and Kirk’s Small Animal Dermatology, 7th ed. Philadelphia, PA: Elsevier Health, 2013:502-507.
Dr. Elisa Bădulescu Rezident ECVD
