Boli dermatologice congenitale si ereditare
Unele dintre bolile ereditare sunt considerate ca parte a standardului rasei (ex. alopecia la pisicile din rasa Sphynx), in timp ce altele sunt considerate a fi patologice, cum ar fi ihtioza sau acrodermatita letala la bull terrier.
Principalele semne distinctive ale bolilor ereditare sunt reprezentate de: debut timpuriu si prezenta intr-o populatie restransa.
Diagnosticarea precoce a patologiei si stabilirea prognosticului, sunt intotdeauna de dorit.
Anomalii pigmentare
Pot fi genetice sau dobandite.
Hiperpigmentarea sau melanoderma este una dintre cele mai intalnite defecte pigmentare si reprezinta o crestere a concentratiei de melanina de la nivelul epidermei. Aceasta poate sa fie genetica, dobandita sau asociata cu tumori pigmentare.
Hiperpigmentarea postinflamatorie este cea mai comuna si apare ca urmare a procesului inflamator ( ex. post – piodermite, demodicoza, dermatofitoza, fenomen alergic). Uneori poate fi ascoiata si cu hiperpigmentarea firelor de par (melanotrichia).
Hiperpigmentarea poate sa fie indusa hormonal (ex. hipotiroidism), viral (ex. papillomavirus), sau medicamentos (foarte rar).
Tumorile pigmentare cele mai comune sunt melanocitomul si melanomul.
Hipopigmentarea reprezinta scaderea sau absenta pigmentului de la nivelul pielii sau firului de par. Aceasta poate sa fie congenitala sau dobandita.
Hipopigmentarea postinflamatorie, desi este mai putin intalnita comparativ cu hiperpigmentarea, poate sa apara in anumite boli infectioase ca sporotrichoza, blastomicoza, leismanioza etc. O parte din bolile inflamatorii pot debuta la nivelul planului nazal si se pot manifesta initial prin pierderea pigmentului de la nivel cutanat (ex. lupus eritematos discoid, sindromul uveodermatologic etc.). Hipopigmentarea poate fi indusa medicamentos, metabolic (deficit de zinc), hormonal, neoplazic (limfomul epiteliotropic).
Post-traumatic putem intalni atat hiperpigmentare, cat si hipopigmentare.
Exemple de anomalii pigmentare cu determinism genetic: albinism, vitiligo, lentigo etc.
Defecte de keratinizare
Sunt defecte care afecteaza aspectul epidermei. Acestea pot fi congenitale sau dobandite .
Anamneza este foarte importanta pentru a identifica leziunile primare, debutul acestora, semnele de prurit si semnele clinice initiale. In unele cazuri, leziunile identificate pot fi secundare altor leziuni primare care nu au fost observate la momentul examinarii.
Dermatitele seboreice pruritice pot fi asociate cu diferite cauze: ectoparaziti (ex. Demodex spp.), stari de hipersensibilitate, infectii (piodermita bacteriana, Malassezia) dar si afectiuni neoplazice, cum ar fi limfomul epiteliotropic.
Afectiunile seboreice nonpruritice pot fi determinate de bolile endocrine (ex. hipotiroidismul, hiperadrenocorticism), imun mediate, metabolice, paraneoplastic (ex. asociate timomului).
Unele dintre cele mai comune defecte de cheratinizare intalnite in practica veterinara sunt formarea calusului si acneea felina.
Anumite afectiuni seboreice sunt specifice unor rase: ex. hipercheratoza nazodigitala la labrador si golden retriever, adenita sebacee la Akita Inu etc.
Abordarea tulburarilor de cheratinizare este complexa. Indata ce a fost identificata cauza defectului de cheratinizare, se poate efectua un protocol terapeutic adaptat fiecarui pacient.
Adenita sebacee – aceasta patologie dermatologica este frecvent intalnita la cainii din rasa Akita si poate fi incadrata alaturi de alte defecte de keratinizare. Principala prezentare clinica este reprezentata de mansoanele foliculare (firele de par sunt aglutinate de un detritus format din sebum, cheratina si alti produsi derivati de la nivel cutanat). Pe parcursul evolutiei, pacientul poate prezenta hipotricoza, alopecie etc. Diagnosticul se poate efectua pe baza examinarii histopatologice care va demonstra afectarea glandelor sebacee. In cazurile severe, glandele sebacee pot fi distruse in totalitate.
