Managementul tratamentului cu ciclosporină

Ciclosporina este un medicament imunomodulator, folosit în tratarea diferitelor boli la câini și pisici. Este o moleculă imunosupresoare, indicată în boli autoimune, fiind creată inițial ca tratament in transplantul de organe, pentru a preveni respingerea grefelor de către organism.

În 2003 FDA a aprobat utilizarea capsulelor orale de ciclosporină în tratamentul dermatitei atopice canine.

 

Mecanismul de acțiune

Ciclosporina este o moleculă care are acțiune imunosupresoare; aceasta inhibă calcineurina, o enzimă implicată în răspunsul imun, exercitând efecte inhibitoare asupra limfocitelor T, prin scăderea producției de mediatori chimici (interleukina-2), al caror rol este de a mentine proliferarea și activarea acestor celule.

 

Formulări

Ciclosporina este disponibilă sub formă de unguent oftalmic (utilizat în tratamentul kerartoconjunctivitei sicca), capsule și suspensie orală. Este o moleculă lipofilă (are afinitate pentru grăsimi), ce necesită solubilizare înainte de absorpția intestinală.

Există două forme comerciale de ciclosporină:

1. sub formă de ulei vegetal, cu o biodisponibilitate orală slabă;
2. sub formă de microemulsie care, în contact cu fluidul, se absoarbe mai bine. Varianta microemulsificată este recomandată pentru uzul veterinar.

 

Indicații ale utilizării ciclosporinei

Întrucât modulează sistemul imunitar, ciclosporina este utilizată în afecțiuni care constau într-un răspuns imun exagerat (de exemplu în stări de hipersensibilitate- alergii, afecțiuni autoimune). Eficacitatea ciclosporinei a fost demonstrată în managementul dermatitei atopice, dar și în alte afecțiuni dermatologice (de exemplu fistulă perianală, pemfigus foliaceu, lupus eritematos, histiocitoză reactivă cutanată, adenită sebacee, mastocitoză cutanată), precum și în alte afecțiuni sistemice (de exemplu anemie hemolitică autoimună, boală inflamatorie intestinală). Comparativ cu glucocorticoizii, ciclosporina are mai puține efecte secundare datorită unei acțiuni țintite și mai lente asupra sistemului imun, reprezentând o alternativă sigură în cazul afecțiunilor care necesită medicație pe termen lung.

 

Administrarea ciclosporinei

Deoarece alimentele pot afecta absorpția orală, este recomandat ca ciclosporina să fie administrată pe stomacul gol.

 

Modificări paraclinice

Modificările hematologice și biochimice consecutive administrării ciclosporinei nu sunt specifice. Acestea pot fi reprezentate de limfopenie (scăderea numărului de limfocite), eozinopenie (scăderea numărului de eozinofile), anemie și leucocitoză (creșterea numărului total de leucocite). Posibile modificări ale parametrilor biochimici constau în creșterea ureei, creatininei și a colesterolului.

 

Efecte secundare

Deși în medicina umană nefrotoxicitatea reprezintă cel mai frecvent efect advers, în medicina veterinară nu a fost raportată. Cele mai frecvente efecte secundare întâlnite la câini și pisici sunt la nivel gastrointestinal și sunt reprezentate de diaree, vomă, anorexie (scăderea apetitului). Pentru a evita astfel de efecte se recomandă următoarele opțiuni :

– administrarea ciclosporinei împreună cu alimente la început;

– păstrarea capsulelor la frigider ;

– administrarea medicamentelor antivomitive cu cel puțin 30 de minute înainte de ciclosporină.

Este important de reținut faptul că fiecare caz este individual, ceea ce înseamnă că aceste efecte adverse pot fi prezente sau pot lipsi .

 

Alte complicații importante ce pot să apară sunt: infecții bacteriene (ale tractului urinar, ale tractului respirator), pericardită, pielonefrită, toxoplasmoză, neosporoză, demodicoză și piodermită. Efecte secundare mai rare includ hiperplazie gingivală, hiperkeratoza pernuțelor și hipertrichoză (cresterea exagerată a firelor de păr). Câinii infectați cu virusul papilloma pot dezvolta un număr mare de veruci.

 

Monitorizarea pacienților

Înainte de a începe terapia cu ciclosporină este esențial să verificăm statusul clinic al pacienților, dat fiind faptul că ciclosporina nu se recomandă pacienților cu suspiciune de boli infecțioase sau neoplazice. Totodată, este necesar să cunoaștem istoricul pacientului, medicația pe care o primește, asigurandu-ne că nu există interacțiuni între medicamente. Este cunoscut faptul că unele dintre acestea pot scădea sau crește absorpția acesteia sau invers.

Pacienților ce urmează să înceapă tratamentul cu ciclosporină li se recomandă  examen clinic împreună cu un profil complet de analize (hemoleucogramă, biochimie de sânge). Este indicat ca pisicile să fie testate pentru virusul imunodeficienței feline,  virusul leucemiei infecțioase feline și toxoplasmoză, acordându-se o atenție sporită cazurilor pozitive.

Toxoplasmoza este o boală parazitară întâlnită la pisici, cu evoluție asimptomatică, parazitul regăsindu-se frecvent într-o formă latentă în organism.  Administrarea ciclosporinei poate duce la reactivarea infecției, cu efecte nefavorabile asupra organismului. Prin urmare, se recomandă prelevarea de probe pentru determinarea titrului de anticorpi pentru toxoplasma înainte de a utiliza ciclosporina.

Ciclosporina nu se folosește la animalele mai mici de 6 luni sau la cele care cântăresc mai puțin de 2 kg deoarece siguranța acesteia nu a fost evaluată la aceste categorii.

 

În funcție de răspunsul fiecăruia, se recomandă monitorizarea pacienților prin examen clinic, analize de sânge efectuate la inceput lunar,  ulterior la fiecare 3 luni și prin analize de urină.

Este nevoie de aproximativ 3-4 saptamani pentru ca ciclosporina sa acționeze, în funcție de caz și de afecțiunea existentă. Doza se ajustează conform răspunsului obținut, targetul fiind utilizarea pe termen lung a celei mai mici doze cu efectul terapeutic dorit.

Dr. Zain Carina

Bibliografie:

1. T.M. Archer, D.M. Boothe, V.C. Langston, C.L. Fellman, K.V. Lunsford, and A.J. Mackin (2014). Oral Cyclosporine Treatment in Dogs: A Review of the Literature
2. Marcel Kovalik , Keith L. Thoday, Adri H.M. van den Broek. The use of ciclosporin A in veterinary dermatology