Dermatofitoza este o boală cauzată de un grup de fungi, numiți generic dermatofiți. La animalele de companie, dermatofitoza este caracterizată de infectarea structurilor cheratinizate, precum părul, unghiile, mustățile etc.
! De reținut: Această infecție are potențial zoonotic (poate fi transmisă către oameni).
Există mai mult de 30 de specii de dermatofiți, însa cei mai intalniți la animale, sunt Microsporum canis (întalnit la câini si pisici), Arthroderma vanbreuseghemii (cunoscut ca Trichophyton mentagrophytes, afectează câinii, pisicile, iepurii, chinchilla, șoarecii); urmatoarele ca și importanță fiind Tricophyton verucosum (întalnit la bovine), Microsporum equinum (întalnit la cabaline).
Dermatofitoza este RAR întalnită în practica veterinară.
Ultimele studii efectuate în lume, în cabinetele veterinare de generalistică (nu de specialitate) evaluează apariția dermatofitozei la un procent de 1,3 – 3,6 % la pisică, la câine fiind un procent mai scăzut, de doar 0,53 – 0,71%.
În lume, prevalența ridicată de dermatofitoză se întalnește la animalele tinere, la animalele care sunt lăsate să circule libere în mediul exterior și la animalele aflate în climatul cald și umed. Animalele imunosupresate sunt de asemenea predispuse la infecții secundare, așadar oricând pot dezvolta dermatofitoză.
Predispoziția raselor este dificil de efectuat, însa în cazul pisicilor au fost raportate cazuri mai numeroase în cazul rasei Persane (prezentă majoritară a rasei în studii), iar la câini, principala rasă predispusă este Yorkshire.
Un factor predispozant este reprezentat de bolile sistemice.
În cazul câinilor a fost descrisă corelația dintre dermatofitoză și boli precum leishmanioza, hiperadrenocorticismul, erlichioza, diabetul sau demodicoza. Nu este clar dacă în cazul pisicilor bolile sistemice precum FIV sau FELV reprezintă o categorie de risc în cazul dermatofitozei, însă în practică întâlnim deseori pacienți felini cu boli sistemice asociate cu dermatofitoza.
Având in vedere ca dermatofiții NU fac parte din flora normala a organismului (M. gypseum and M. vanbreuseghemii care au fost gasite izolat la pisica, iar T. rubrum identificat rar la pisică, dar se considera a fi fung preluat din mediu, nu a fi parte din flora cutanata) acestia reprezinta factorul cauzator in dermatofitoza.
Transmiterea bolii
Dermatofitoza se poate transmite direct, de la un animal bolnav la unul sănătos, sau indirect, prin expuneerea la ustensile contaminate, zgărzi sau mediu contaminat.
Animalele parazitate extern au o predispoziție mai ridicata din cauza microleziunilor cutanate prezente. Microtrauma de la nivelul pielii reprezintă un factor favorizant, iar infecțiile fungice clinice sunt mai des întalnite.
Infecția clinică se observă la 1-3 săptămani de la expunere.
Semnele clinice des întalnite în dermatofitoză sunt: pierderea părului, eritemul, apariția papulelor și a crustelor, hiperpigmentația pielii, modificări în creșterea unghiilor, noduli alopecici eritematoși. (Fig 1, Fig 2) Pruritul este rar întalnit în această patologie, însă atunci când este prezent, în deramtofitoză pot apărea inclusiv hot-spoturi (pisica insistă în toaletarea unui loc creand dermatita traumatică) sau leziuni ulcerative.
Din punct de vedere clinic, dermatofitoza poate fi deseori confundată cu alergiile/ atopia, infecțiile bacteriene sau cele parazitare externe, care pot crea leziuni clinice similare.
Zonele corporale cele mai des afectate sunt fata, urechile, partile terminale ale membrelor si coada.
Diagnostic
Diagnosticul dermatofitozei se realizează prin coroborarea semnelor clinice cu alte teste complementare. Niciun test unic nu este caracterizat ca fiind „gold standard”. Teste complementare utilizate în diagnosticul dermatofitozei sunt: lampa Wood, tricograma, raclatul, cultura fungică (DTM), dermatoscopia sau în cazuri rare, biopsia cutanată. În anumite condiții, testarea PCR poate fi utilă (ex. demonstrarea vindecării).
Lampa Wood
Examinarea cu lampa cu ultraviolete este o metoda non-invaziva, directa, rapida, avand un cost foarte redus. Lampa Wood se utilizează pentru identificarea firelor de păr invadate de spori și reprezintă un instrument des întalnit în cabinetele veterinare. Firele de par contaminate prezinta o culoare fosforescentă galben- verzuie caracteristică. (Fig. 3)
Dezavantajele metodei:
- NU toate genurile de fungi provoacă flourescență. Metoda are predilectie mare pentru tulpina M. canis.
- Medicamentele topice, sebumul, substanțele topice (inclusiv de grooming) pot crea falsă flourescență (colorație diferită de cea provocată de M. canis). (Fig. 4)
Dermatoscopie
Dermatoscopul este un instrument utilizat în observarea pielii îndeaproape, având efect de lupă aupra zonei examinate. Este o metodă non invazivă utilizată în cabinete pentru observarea firelor de păr și a pielii. În dermatofitoză sunt observate cruste galbene și fire de păr opace, cu o grosime omogenă pe întreaga lungime, ușor curbate sau rupte. Firele de păr au o formă caracteristică, similară semnului întrebării.
Dezavantaje:
- nu în toate cazurile apar firele de păr caracteristice acestei patologii.
Tricograma și raclatul
Examinările directe ale firelor de păr, ale crustelor și a stratului cornos al pielii la microscop reprezintă metode de diagnostic facile, cu rezultat imediat. Firele de par invadate de spori au aspect caracteristic, iar identificarea lor reprezintă obținerea diagnosticului direct al bolii. Coroborarea celor 2 metode de examinare (tricograma si raclatul) tind să ofere o eficiența ridicată în diagnosticarea dermatofitozei.
Dezavantajele metodei:
– Identificarea greoaie a sporilor pe firele de păr închise la culoare.
- Status fals negativ al infecției în cazul în care nu sunt recoltate suficiente fire de păr, recoltarea este facuta de la nivelul unei singure leziuni, sau pe materialul observat microscopic nu se poate identifica invadarea firelor de păr/ pielii cu spori
Cultura fungică
Cultura fungică DTM este o metodă de diagnostic paraclinică simplă, atraumatică și economică utilizată pentru confirmarea diagnosticului de dermatofitoză. Pentru aceasta metodă este necesară recoltatarea materialului (fie prin smulgerea firelor de păr ce ar putea indica infecția, fie cu ajutorul unei periute sterile cu care se piaptană zonele de interes, fie cu ajutorul unei bande scotch) și adaugat pe mediul de cultură, incubat la o temperatură constantă de 25- 30 de grade, timp de minim 14 zile. A fost raportata virarea culorii mediului de cultura din galben în roz/rosu înca din primele 3-5 zile de la inocularea cu fire infectate.
Dezavantajul metodei
- Apariția statusului fals negativ al culturii provenită din cantitatea scazută de material prelevat, sau suprapunerea culturilor de saprofiti pe mediile de cultură,
- Apariția rezultatului fals pozitiv: Metoda are o sensibilitate foarte mare și poate detecta și sporii aflați pe blană, care nu invadează structurile cheratinizate. Un rezultat pozitiv nu poate fi atribuit unei infecții active.
PCR
Reactia de polimerază în lanț este ultilizată ca si tehnică de diagnostic al dermatofitozei, fiind o metodă paraclinică non invazivă. Metodă cu specificitate mare, s-a dovedit a fi extrem de importantă în leziunile nodulare. Avantajul metodei este aceea ca un status negativ în cazul unei feline în tratament este compatibil cu vindecarea.
Dezavantaje:
- Rezultate fals negativ datorat tehnicii de recoltare
- Cost mai ridicat față de celelalte metode
- Un rezultat pozitiv nu poate fi atribuit unei infecții active
Biosia cutanată + examen histopatologic
Examinarea histopatologică este o tehnică rar utilizată în diagnosticul dermatofitozei. Această metoda se utilizează în cazul în care leziunile sunt cronice, tind sa aibă o stagnare în evolușie, sau există leziuni neobișnuite care nu au o cauză evidentă.
Dezavantaje:
- Colorația uzuală utilizată în colorarea probelor nu poate fi utilizată in diagnosticul histopatologic, fiind necesaară o colorație specială.
- Cost ridicat față de metodele uzuale
Tratament
Tratamentul dermatofitozei se poate face local și sistemic.
Sunt citate tratamente locale cu polisulfura de calciu, enilconazol, clotrimazol, sampon cu miconazol și clorhexidină, terbinafină, sampon cu ketoconazol și clorhexidină, etc.
Tratamentul local este utilizat de cele mai multe ori ca și tratament adjuvant, scopul fiind scăderea contagiozității și scăderea riscului zoonotic realizate prin contaminarea (recontaminarea) din mediu prin limitarea factorilor contaminanți lăsati în mediu (limitarea firelor infectate cu dermatofiți din mediu, limitarea contactului dintre sporii de pe blană și mediu, precum covoare, canapele, pat, sau mediul exterior).
Tratamentul sistemic s-a dovedit a fi net superior în tratarea infectiilor active cu dermatofiti.
Cele mai utilizate tratmente sistemice se realizează cu Itraconazol, ketoconazol, terbinafină sau Griseofulvin.
Pentru limitarea efectelor adverse datorate tratamentului, dar si pentru implementarea protocolului de tratament adresa-ți-vă medicului veterinar.
NU ESTE RECOMANDAT TRATAMENTUL FĂRĂ SUPRAVEGHERE MEDICALĂ
Efecte adverse: anorexia, creșterea enzimelor hepatice, vasculită, ulcerații la nivel cutanat, semne gastro – intestinale, vomă, pierdere în greutate, diaree.
Efecte adverse întalnite în tratamentul local: uscarea pernițelor, alopecie la nivelul urechilor, uscarea blănii, colorarea blănii, salivare abundentă, avort spontan.